cu funcționari închiși la culoare și frunze adăpostite sub tălpile copacilor
scriși cu rădăcini puține la începutul fiecărei uși
în care kilometrajul se vindea cu porția pe la sfârșitul ferestrelor
de parcă vârsta s-ar putea da peste cap
cu jumătatea unui pahar
ca și cum în mâinile ei ar fi trăit o tăcere
în formă de cruce
smulsă din inima copacilor și aruncată în spatele tuturor oamenilor
ca o sălbăticiune cu un ochi de sticlă

trăiam în mâinile ei

apoi cineva ne-a rostogolit în pofta unui singur picior de ană
ne-a desenat pereți în frunte până am devenit la rând
părinți
ziduri și culoare limpede așezată în formă
de muțenie